Medicul militar și de familie, Chioralia Carmen, a fost invitată astăzi la Radio FIR, în emisiunea „Cu cărțile pe față”, moderată de Ioana Jeler, unde a discutat despre bucuria adusă de cei doi băieți adoptați.

 

Ne-a declarat faptul că, deși nu este dejeancă, viața a adus-o în Municipiul Dej în urmă cu 24 de ani, moment din care a clădit lucruri frumoase în acest oraș, atât pe plan profesional cât și ca familie, alături de soțul dânsei, medicul Chioralia Dinu Ștefan.

 

Cu toate acestea a simțit o neîmplinire mare, în momentele în care copilul mult așteptat și dorit nu venea, iar într-o discuție de familie au decis să adopte, înțelegând că a fi părinte nu înseamnă neapărat a da naștere unui copil, ci a crește un copil.

 

Deși procesul de adopție a durat destul de mult, a fost dificil, cu multe birocrații câteodată de neînțeles, au reușit să treacă peste toate, iar anul acesta în luna aprilie se vor împlini 3 ani de când în casa acestora se aud râsetele a doi băieți minunați.

 

„Dintr-o casă plină de liniște, s-a transformat într-o casă plină de râsete, sunete de puști, mașini de poliție, avioane, dar este atât de frumos și nu aș schimba asta pentru nimic în lume.

 

Pentru a obține certificatul de familie capabilă să adopte, trebuie să treci de testari psihologice, să faci analize pentru a dovedi că ești sănătos, vin comisii care verifică să existe un mediu sănătos pentru copii.

 

În momentul în care toate acestea au trecut, spre norocul nostru la foarte scurt timp au fost introduși acesti copii care s-au potrivit perfect nouă dpdv al profilului psihologic și am realizat amândoi, atât eu cât și soțul meu că și dacă ar fi fost copiii noștri nu ne potriveam atât de bine.

 

Băiatul cel mare, Bogdan, seamănă cu soțul și cel mic, Lucas, seamănă cu mine. Începând de la gusturi alimentare, capacitate de efort, în toate ne regăsim.

 

După ce am trecut toate testele, am primit certificatul de familie capabilă de a adopta, iar în funcție de dorințele exprimate în declarația de adopție, la un moment dat se creează o potrivire.

 

La scurt timp după, cei de la Protecția Copilului ne-au sunat să ne anunțe că sistemul ne-a potrivit cu cei doi băieței.

 

Undeva în data de 6 martie 2019, iar in 8 martie 2019 am fost prima dată să-i vedem, nu întâmplător de Ziua Mamei. Când am intrat la ei, erau la un asistent maternal, iar eu am avut acel sentiment de potrivire perfectă,  cum că ei sunt copiii doriți.

 

Ei nu au știut de ce i-am vizitat, au venit spre noi, cel mic spre soțul meu, cel mare spre mine, iar la prima vizită nu trebuia să vorbim cu ei, decât să îi observăm, după care dacă dorim să continuăm dăm o declarație.

 

Noi am vorbit cu ei, i-am intrebat cum îi cheamă, ce își doresc, erau foarte bine îngrijiți, dar foarte triști. În ochii lor nu se citea decât tristețe.

 

În 14 august 2019 s-a încheiat procesul de adopție și au devenit ai noștri.
I-am întrebat dacă vor să fim părinții lor, s-au ridicat au fugit la noi în brațe și au zis: „da, da, da!”

 

În Joia Mare, de Paști, i-am adus la noi acasă. Într-un interval scurt am schimbat toată casa, am pregătit camerele, pentru a le oferi stabilitate, iar cea mai mare bucurie a fost că în mai puțin de 1 an ei vorbeau despre: „casa lor, locul lor, câinele lor”.

 

În 21 de ani am avut ținte militare, medicale, pe plan profesional, dar ne lipsea acel ceva. Facem 25 de ani de căsătorie, anul viitor. Am avut o căsnicie reușită, plină de susținere și iubire, dar ne lipsea ceva. Până a venit acel ceva și ne-am schimbat. Acum, pe primul loc sunt copiii, bucuria și fericirea lor. Noi trebuie să fim lângă ei, iar când nu se poate le explicăm de ce.

 

Ne-am schimbat viața din toate punctele de vedere. Nu ne gândim unde mergem în weekend, ci unde mergem cu ei in weekend, iar concediile le planificăm astfel încât să fie potrivite și motiv de bucurie pentru ei.

 

Așa cum avem curaj să zburăm, să luăm credite, să facem lucruri riscante, trebuia să avem curajul să adoptăm copilași lipsiți de afecțiune. Au atât de multă afecțiune de oferit, încât e greu de descris in cuvinte.

 

Îmi spun zilnic, de cateva ori pe zi: „Mami, te iubesc!”, a declarat medicul militar și de famile, Chioralia Carmen.

Vizualizari: 6