Ionuț, Marius și Costel sunt cei care au salvat un copil de numai un an și jumătate de la moarte.
Totul a început când la poarta salvatorilor nemțeni a început cineva să strige: „- Ajutor, veniți! Se îneacă! Se îneacă copilul!”
Având și el un băiețel mic acasă, lui Ionuț i s-a activat imediat instinctul de părinte.
– Unde-i copilul?
– Peste drum! La etajul 2.
– Costel, ia rucsacul medical și vino repede peste drum!
În câteva secunde era sus. În apartament, mama copilului îl ținea în brațe, dar cu capul în sus, ceea ce nu îl ajuta cu nimic.
– S-a învinețit! Aproape că nu mai respiră! – i-a spus aceasta plângând lui Ionuț.
– Dați-mi copilul. Vă rog să aveți încredere în mine!
În timp ce Ionuț efectua manevrele de deschidere a cailor aeriene, în cameră au intrat și ceilalți doi colegi.
– Respiră? Te descurci?
– Da, da. Ați chemat colegii de pe SMURD?
În câteva secunde, băiețelul a tușit, iar apoi a început să plângă.
– Plânge! – a strigat mama.
– Respiră, doamnă. Totul va fi bine.
Între timp, au intrat în casă și colegii paramedici.
– A început să plângă? L-ați salvat! Felicitări, băieți! Vă rog să mergem la spital, totuși. Să îi facă un control…
După ce s-au asigurat că micuțul Ștefan este bine, cei trei pompieri au dat să iasă. Toți trei aveau ochii înlăcrimați.
– De ce plângeți? – i-a întrebat tatăl copilului.
– De bucurie! – și nu și-au putut opri lacrimile nici spre unitate.
Așa sunt ei, salvatorii! Uneori, plâng de bucurie!
Felicitări, Ionuț, Marius și Costel! Aveți tot respectul nostru!