𝐶𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑎𝑙𝑏𝑎𝑠𝑡𝑟𝑖
Unul dintre cele mai emoționante interviuri, pe care le-am realizat în ultimii ani, a fost acolo, în vama Isaccea, cu un voluntar, traducător, profesor de engleză, Florian Bădulescu, cel care a folosit metafora care dă și titlul acestui articol.
“Aici am tradus și am condus lumea către corturi. Prioritățile au fost femeile și copiii, bineînțeles. I-am îmbarcat în autocare, le-am spus care sunt regulile, ce au de făcut, unde vor ajunge și ce vor primi gratis; bineînțeles că transportul și mâncarea în punctele de comandă sunt gratis. Astăzi sunt în cea de-a șasea zi. Am avut două drumuri la București, am stat vreo zece ore și ne-am întors.”
L-am întrebat apoi ce l-a impresionat cel mai mult. Mi-a răspuns tăios, ca o lamă de cuțit:” 𝐶𝑜𝑝𝑖𝑖𝑖 𝑎𝑙𝑏𝑎𝑠𝑡𝑟𝑖, 𝑑𝑜𝑚𝑛𝑢𝑙𝑒! 𝐷𝑎𝑐𝑎 𝑎𝑡𝑖 𝑣𝑎𝑧𝑢𝑡 𝑣𝑟𝑒𝑜𝑑𝑎𝑡𝑎 𝑎𝑠𝑎 𝑐𝑒𝑣𝑎… 𝐶𝑜𝑝𝑖𝑖 𝑎𝑙𝑏𝑎𝑠𝑡𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑓𝑟𝑖𝑔, 𝑑𝑎!
Asta ne-a șocat! Am făcut tot posibilul să-i băgăm la căldură, le-am adus haine, i-am schimbat, erau uzi la picioare.
16 ore stătuseră doar în vamă și au spus că merseseră 20 de km pe jos. Povești triste… Facem treaba asta pentru că suntem oameni, sper să fie alte condiții mai bune, să nu mai sufere atât acești oameni nevinovați.”
Copii albaștri… Din păcate, este probabil singura metafora din lume, care, în aceste zile dramatice, oglindește unul dintre cele mai hidoase chipuri: cel nefardat al războiului.
După incursiunea prin aproape toate unitățile militare din Dobrogea, din prima săptămână de război în Ucraina, jurnaliștii militari au fost și în punctul de trecere a frontierei Isaccea, unde au vorbit cu polițiștii de frontieră. Articolul complet, sub semnătura colonelului Cristian Dumitrașcu, aici: http://presamil.ro/copiii-albastri/
Foto: Agenția Inquam
Sursa: Ministerul Apărării Naţionale, România
