Mihai Eminescu este poetul național al României. Marele poet român s-a născut la 15 ianuarie 1850. Este al șaptelea fiu al familiei formate din Gheorghe și Raluca Eminovici. Poetul a copilărit la Ipotești, dar și la Botoșani.
Între 1869 și 1872, Mihai Eminescu a studiat la Viena, unde a urmat Facultatea de Filozofie și Drept. Între 1872 și 1874 a fost student la Berlin. Junimea i-a acordat o bursă cu condiția să-și ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene.
Mihai Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.
Marele poet a publicat primul său poem la vârsta de 16 ani „De-aș avea”. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, care au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902.
Mihai Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889, la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas.
În data de 15 iunie 1889, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu.
Mihai Eminescu a scris poezii până în ultima clipă a vieții. Când trupul lui Mihai Eminescu a fost dus la autopsie, i-au luat halatul cu care fusese îmbrăcat, iar în buzunar au gâsit un carnețel cu ultimele sale poezii.
Mihai Eminescu a creat poezii, piese de teatru, traduceri din limbi străine, dar a avut și încercări beletristice. Creația sa aparține unui romantism literar relativ întârziat, opera sa poetică a fost influenţată şi de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de marile sisteme de gândire ale romantismului, dar şi de teoriile lui Arthur Schopenhauer şi Immanuel Kant.
Ultima poezie a lui Mihai Eminescu. Versurile scrise cu doar o oră înainte de a muri
„Stelele-n cer”
„Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele Tremură largile Vase de lemn; Nişte cetăţi Veghind întinsele Şi necuprinsele Singurătăţi. Orice noroc
Şi-întinde-aripile Gonit de clipele Stării pe loc. Până ce mor, Pleacă-te îngere La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu e păcat? Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat?”
Autor: Cătălina Săplăcan
Data publicării: 15.06.2021
