Înălțarea Domnului este sărbătorită, în fiecare an, la 40 de zile după Paște, de fiecare dată Joia, fiind una dintre cele mai vechi sărbători creștine. În popor, sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de Ispas.

 

Semnificația sărbătorii de Înălțare

Pentru poporul român ziua de Înălțare are o dublă semnificație.

Înălţarea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători ale calendarului ortodox și se celebrează, în fiecare an, la 40 de zile de la Înviere. În această zi, Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, în timp ce își binecuvânta ucenicii pe muntele Măslinilor, pentru a sta de-a dreapta Tatălui.

Tot în această zi, în bisericile din întreaga țară, se vor trage clopotele în semn de veșnică pomenire şi recunoştinţă pentru eroii căzuți pe câmpurile de luptă, iar prin urmare s-a stabilit ca ziua Înălţării Domnului să fie considerată Ziua Eroilor.

Tradiţia spune că Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a fost martor la Înălţarea Domnului, iar mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate. A fost perceput drept un om vesel şi din această cauză oamenii care ţin această tradiţie încearcă să fie cât mai veseli în această zi. Conform unei credințe populare, toți cei care mor de Ispas, le sunt iertate păcatele și ajung în Rai.

 

Tradiții și obiceiuri

Sărbătoarea Înălțării Domnului este o zi plină de semnificații și tradiții pentru creștinii ortodocși, care o respectă cu sfințenie și se bucură de ea alături de cei dragi.

În aceasă zi, creștinii se salută cu „Hristos S-a Înălțat”, respectiv „Adevărat S-a Înălțat”, iar  iar gospodinele pregătesc aceleași bucate ca la Paște. Ouăle roșii, cozonacul și pasca nu lipsesc de pe masa tradițională la care se reunește întreaga familie, după slujba bisericească. După această zi, nu se mai mănâncă ouă roșii sau pască, până la Paștele viitor.

Nu este permisă lucrarea pământului, spălatul sau curățarea gospodăriei deoarece astfel riscă să atragă o serie de nenorociri și necazuri. Armonia trebuie să domnească peste această zi, iar certurile trebuie evitate.

Un alt obicei este acela de a pune la brâu frunze de nuc pentru că se crede că şi Iisus ar fi avut când s-a înălţat la ceruri şi se bat cu leuştean ca să fie feriţi de necazuri şi de boli.

Oamenii trebuie să împartă ceapă verde și rachiu în memoria sufletelor care nu mai sunt printre noi, astfel aceștia să poată ajunge în Rai. Această tradiție are ca scop comemorarea celor dragi care au trecut în lumea de dincolo și asigurarea lor că nu au fost uitați.

În unele regiuni ale țării se obișnuiește să se împodobească casele cu crenguțe de paltin, iar vitele sunt bătute cu funze de leuștean pentru a se îngrașa și a fi sănătoase tot restul anului.

Înălțarea Domnului aduce și o serie de superstiții culese din popor, de-a lungul timpului, dintre acestea cele mai cunoscute sunt :

  • Oamenii care mor în preajma acestei mari sărbători vor ajunge în Rai;
  • Este interzis  să împrumuți sare sau să faci foc, fiindcă îți va vui casa tot restul anului, iar vitele nu vor avea sămânță;
  • Nu se cultivă nimic după Înălțare, pentru că nu va rodi;
  • Vitele se bat cu leuștean, ca să fie ferite de boli;
  • Se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă în furnicare, spunând „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în acest furnicar”.

O legendă populară ne spune că, la nașterea Domnului Isus Hristos, caii au nechezat făcând gălagie, iar Fecioara Maria i-a blestemat să nu se mai sature decat în ziua de Înălțare. De aceea, ziua de Înălțare mai este numită și „Paștele Cailor”. În vremurile noastre, această expresie are înțelesul de “niciodată”.

 

Rugăciune de Înălțare

„Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri.

Îngerii se veselesc zicând : Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?

Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.

Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

 

Vizualizari: 1