După Florii, credincioșii intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, cunoscută și sub numele de Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare. Fiecare zi din această săptămână are un rol special în ceea ce privește modul în care se desfășoară evenimentele care preced Învierea Domnului.
Săptămâna Patimilor este singura perioadă din întregul an liturgic numită aşa, pentru că ea cuprinde întreaga istorie a umanităţii, de la izgonirea din Rai la izbăvirea din iadul în care Hristos coboară după ce Îşi dă sufletul pe Cruce.
Săptămâna Patimilor este o săptămână plină de tradiții și obiceiuri la creștini.
Pentru Săptămâna Patimilor sunt caracteristice tradițiile:
- păstrarea liniștii, a tristeții generale
- focuri rituale
- respectarea strictă a postului
- interdicția unor importante lucrări casnice
- îngrijirea locuințelor
- curățenia prin curți
- întreruperea provizorie a lucrărilor principale în câmp
- confecționarea hainelor noi
- tăierea vitelor și a păsărilor pentru sărbători
- întocmirea lăutarilor pentru hora satului
- împărtășirea la biserică
- iertarea reciprocă între oameni
În această săptămână se face curățenie generală în casă și în curte. Bărbații muncesc la câmp până cel târziu în ziua de joi, când revin în gospodărie și își ajută nevestele la treburile casnice, potrivit creștinortodox.ro.
Săptămâna Patimilor – semnificația deniilor
Luni se face pomenirea patriarhului Iosif, vândut de frații săi cu treizeci de arginți. El este o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda.
Tot în această zi se face pomenire și de smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod.
Marți seară, la denie, se citește Evanghelia de la Ioan, iar în marea zi de Miercuri se citește Evanghelia cu femeia păcătoasă care a uns capul Lui Hristos cu mir de mare preţ.
În Joia Mare se citește cele douăsprezece evanghelii despre patimile, răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitorului Hristos. Este o seară de priveghere, de rugăciune şi de simţire, împreună cu Mântuitorul, a înfricoşătoarelor Sale patimi.
În Vinerea Mare, fiind o zi aliturgică, nu se săvârşeşte Sânta Liturghie. Dimineaţa, se scoate Epitaful din Sfantul Altar şi se aşează pe o masă, în mijlocul bisericii, cu Sfânta Cruce în faţă, scoasă din Joia Mare.
Seara se oficiază slujba Prohodului Domnului, în timpul căreia se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf (o pânză ce reprezinta scena punerii în mormânt a Mântuitorului). După aceasta procesiune, preoţii aşează Epitaful pe Sfânta Masă din Altar, unde ramane până în miercurea din ajunul Înălţării Domnului.
Obiceiuri şi superstiţii în Vinerea mare
Tradiţia spune că aceia care îşi vor tunde părul în Vinerea Mare nu vor avea nevoie să meargă la stomatolog pe parcursul întregului an, pentru că tăierea părului în această zi are puterea de a-l feri pe om de dureri de dinţi.
În Vinerea Mare este interzis pescuitul. Pescarilor li se recomandă să îşi ţină năvoadele şi undiţele pe uscat, căci altfel vor avea ghinion tot anul, iar, dacă pescuiesc din barcă, aceasta este în pericol de a se scufunda.
În Vinerea Mare se vopsesc ouăle roşii. Despre acestea se spune că au puteri miraculoase, că pot fi păstrate mult timp fără să se strice. De asemenea, se spune că fetele care vor să fie frumoase, să se spele pe faţă cu apa în care pun cojile de la ouăle roşii ciocnite în ziua de Paşti şi vor avea un ten luminos şi curat tot anul.
În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricăciune la viața veșnică pe cei din veac adormiți.
Slujba Învierii
Sâmbătă seara, începe slujba Învierii. Ajunşi în ziua Sfintei Învieri, DUMINICĂ, Biserica ne cere:
„În Ziua Invierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm şi să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.
